Pi Lo Chun sau melcul verzui de primavara
Originar din muntele Dong Ting, din provincia Jiangsu, China, Pi Lo Chun este unul dintre cele mai cunoscute ceaiuri chinezesti si detinatorul unui loc fruntas in topul celor mai apreciate ceaiuri chinezesti. Cunoscut, de asemenea, si ca Bi Luo Chun, numele acestui ceai inseamna, literalmente, melc verde de primavara.
ISTORIE
Acest ceai este foarte apreciat in randul maestrilor ceaiului, mai ales pe teritoriul Chinei, dar nu numai; Zhen Jun (1857 to 1918), autor al enciclopediei Cha Shuo despre ceai, l-a plasat pe locul intai intre ceaiurile chinezesti, chiar inaintea celebrului Long Jing, care a fost plasat pe locul doi. Numele sau actual se datoreaza faptului ca este un ceai verde, rasucit strans intr-o spirala ce aminteste de melc si este recoltat primavara devreme, ca majoritatea ceaiurilor de calitate superioara. Acest nume nu este insa numele sau original. Legenda spune ca acest ceai se numea inainte Xia Sha Ren Xiang - inspaimantator de parfumat.
Acest nume s-ar fi datorat faptului ca o culegatoare de ceai a descoperit arborii de ceai si s-a apucat sa culeaga frunzulite. Ramanand fara spatiu in cos, insa hotarata sa culeaga in continuare, a ales sa puna frunzele de ceai in san. Uitand de ele, acestea au stat pana seara in conditiile de temperatura si umezeala specifice, fermentand si dobandind o aroma nemaintalnita pana atunci. Pentru obtinerea acelei arome si gust placut, maestrul acelei plantatii a dezvoltat o tehnica speciala de procesare. ,,Inspaimantator de parfumat" a devenit repede cunoscut si apreciat la cel mai mare nivel, in toata regiunea.
Cronicile dinastiei Quing spun ca in al 38-lea an de domnie, imparatul Kangxi viziteaza Tai Hu si impresionat de nobletea produsului doreste sa-i puna un nume mai elegant. Asa apare Bi Lo Chun, sau Melc Verzui de Primavara, o decizie inteleapta din partea imparatului intrucat acest ceai deosebit nu este cu nimic inspaimantator.
CULTIVARE
Muntii Dongting, unde se cultiva acest sortiment, sunt situati pe malul lacului Taihu. Cu o suprafata de 2200km patrati, o adancime medie de 2m si 90 de insule, acesta este al 3-lea cel mai mare lac cu apa dulce din China. Aflat la aproximativ 100km de Shanghai, lacul este o cunoscuta zona turistica. Masivele muntoase se impart in doua, unul situat pe o insula in mijlocul lacului (Muntele de Vest), celalalt pe o peninsula (Muntele de Est). Ceaiul Pi Lo Chun cultivat pe Muntele de Est este considerat cel de calitate superioara, insa datorita cererii foarte mari, arealul de cultivare s-a raspandit si in provinciile Zhejiang si Sichuan. Ceaiul produs aici insa nu este din acelasi soi de planta, doar metoda de prelucrare este la fel, frunzele sunt mai mari si gustul are note de nuca in locul celor fructate ce au consacrat sortimentul original.
Clima moderata, aerul umed si solul acid fac din muntii Dongting un paradis pentru cultivarea ceaiului, dar nu numai. Zona este, de asemenea, renumita pentru productia de fructe, pere, prune, piersici, caise, guave, fructe de arborele pagodelor si kaki, pomii fructiferi si arbustii de ceai crescand impreuna, ceaiul capatand aroma subtil fructata, specifica. In plus, pomii asigura arbustilor de ceai umbra pe timpul verii si protectie impotriva zapezilor pe timpul iernii, favorizand astfel culturile cu frunze mici, fragede si delicate ce creeaza minunata cultura Pi Lo Chun.
RECOLTARE SI PRELUCRARE
Recoltat de la jumatatea lui Martie si pana la jumatatea lui Aprilie, folosindu-se numai mugurasi si frunzulite tinere (cam 60.000 - 80.000/kg) reprezinta o delicatesa in lumea ceaiului. Cu cat frunza este mai mica, cu atat este mai mare calitatea ceaiului. Gustul fin fructat, dulceag si aroma florala fac din acesta un produs de elita.
Dupa ce sunt recoltate, frunzele de ceai sunt tratate termic, pentru a distruge enzimele care favorizeaza procesul de oxidare. Vase metalice mari, asemanatoare wok-ului, sunt incinse la temperaturi foarte mari (150-200°C) si frunzele de ceai sunt "prajite" prin amestecare continua pentru o durata foarte scurta de timp (aprox 3 minute). Apoi funzele sunt mutate in alte vase, la temperaturi mai mici (70-75°C), unde umiditatea din frunze este redusa considerabil si procesul de rulare manuala, responsabil pentru forma specifica are loc.
INFUZIA
Pentru a prepara o infuzie, aproximativ 3-5g de ceai se infuzeaza in 100ml de apa. Cantitatea de frunze poate sa varieze destul de mult, in fuctie de preferintele personale. Vasul in care se va prepara infuzie trebuie preincalzit pentru a evita pierderile de temperatura.
Se umplu aproximativ doua treimi cu apa la 75-80°C. Esti bine ca apa sa nu fie prea fierbinte, pentru a nu supraincalzi si degrada frunzele. Se adauga apoi ceaiul. Pentru a umezi toate frunzele, se agita usor vasul, cu miscari circulare. Scufundarea frunzelor dureaza 2-3 minute si este un spectacol vizual relaxant, insotit de mireasma placuta pe care o emana la prima infuzare. Dupa ce marea majoritate a frunzelor s-au scufundat, prima infuzie se poate consuma. Recomandarea este sa nu consumati intreaga cantitate, ci doar trei sferturi, si sa completati cu apa pentru infuziile ulterioare. Un ceai de calitate se poate reinfuza de 2-3 ori.